Primul Crăciun fără o persoană dragă

Sărbătorile amplifică absențele. Scaunul gol din Ajunul Crăciunului doare mai tare decât orice zi de marți din februarie, iar a ști asta dinainte te ajută să te pregătești.

Vorbiți despre asta din timp

Cea mai mare greșeală este ca fiecare membru al familiei să sufere pe cont propriu, prefăcându-se că totul e normal. Cu câteva zile înainte, o discuție simplă: sărbătorim la fel, altfel sau deloc? Cine are curajul să-i gătească felul său vestit? Vrem să-l pomenim la masă sau preferăm să nu? Nu există un răspuns corect; există răspunsul vostru.

Dați-i un loc

Ce nu se rostește apasă mai greu. Multe familii găsesc alinare oferindu-i persoanei un loc anume:

• Un pahar ridicat în amintirea sa la începutul mesei.
• O lumânare aprinsă la locul său de la masă sau în memorialul său, unde o pot aprinde și cei care sărbătoresc departe.
• Gătitul rețetei sale „ca ea”, chiar dacă nu iese la fel. Nu iese niciodată la fel, și de asta se și râde — iar a plânge și a râde în același timp este exact doliul trăit sănătos.

Permisiune pentru orice

• Permisiunea de a plânge în mijlocul cozonacului și de a te simți bine fără vinovăție: a te bucura nu înseamnă a trăda.
• Permisiunea de a pleca devreme sau de a nu merge deloc. În primul an, a supraviețui sărbătorilor este deja destul.
• Permisiunea de a schimba decorul: sunt familii care în acel an iau masa în altă casă sau pleacă de acasă, și asta le salvează.

Cu copiii

Copiii au nevoie ca sărbătoarea să existe în continuare. Le poți păstra bucuria și, în același timp, poți face loc amintirii: ei să atârne „globul lui” în brad sau să aleagă fotografia bunicului pentru masă. Așa învață lecția cea mai importantă: că poți iubi pe cineva care nu mai este și poți sărbători viața mai departe.